János TŐRŐK, Președinte CFAB
În județul Brașov avem aproximativ 150 de firme cu capital 100% francez sau mixt
Cum arată mediul de business în prezent, la peste 30 de ani de investiții ale Franței în țara noastră?
Mediul de business francez, din România, dar și din zona Brașov este unul matur, echilibrat, bine reprezentat, atât din punct de vedere dimensiune business, cât și diversitate a domeniilor de activitate.
Dacă acum 30 de ani au sosit în zonă primii curajoși, aventurieri, care doreau să fie neapărat prezenți în România sau căutau low cost, acum sunt prezente pe piață atât grupuri mari din domeniul energiei, telecomunicațiilor, FMCG cât și firme medii sau mici din aproape toate domeniile economice, industrie, servicii, turism, agricultură. În județul Brașov avem în prezent aproximativ 150 de firme cu capital 100% francez sau mixt.
Care este potențialul de dezvoltare în viitor, în regiune și ce sectoare au potențial în viitor pentru dezvoltarea business-urilor în regiunea Brașovului?
Brașovul este în plină dezvoltare, iar noul aeroport facilitează și mai mult accesul în zonă. Autostrăzile care vor lega Brașovul de Vest, de Nord și, mai ales, de București sunt fie deja în construcție, fie în stadiu avansat de aprobare.
Orașul cu trecut preponderent industrial și-a păstrat tradiția și se dezvoltă în această direcție, însă și IT-ul câștigă teren în mod accelerat. Un grup francez din real estate a remodelat o parte importantă a arhitecturii urbane a orașului, transformând o veche uzină în cel mai modern proiect mixed-use de regenerare urbană.
Turismul și agricultura merită o atenție deosebită, sunt oportunități interesante în zone prea puțin accesate, însă în aproape toate domeniile de activitate este încă loc de dezvoltare, mai ales pentru business-urile smart și inovative.
Subliniez și faptul că, pe lângă zona metropolitană Brașov, unde dezvoltarea se vede cu ochiul liber, un potențial semnificativ îl reprezintă județele limitrofe Covasna și Harghita, respectiv orașele Făgăraș și Rupea. Aceste „terenuri virgine” au rămas în umbră față de polii de atenție de până acum: București, pe de o parte, respectiv Timișoara, Cluj, Brașov, Iași, Sibiu, Pitești, Oradea, Arad, etc. pe de altă parte. Ele au resurse umane de bună calitate și disponibile, iar autoritățile locale sprijină din plin dezvoltarea lor.
Cum vedeți dezvoltarea capitalului uman și care ar fi soluțiile pentru a stopa deficitul de talente?
Nu există nimic nou în faptul că pentru a avea talente în firmele noastre, trebuie să le creăm și să le reținem.
Avem capital uman de bună calitate, de un nivel cel puțin echivalent celui din vest, blue și white collar cât și top management. Dacă acum 30 de ani, angajatul bun era cel care știa o meserie și era conștiincios la muncă, azi vorbim la operatori despre cerințe de interacțiune cu echipamente automatizate sau robotizate, de a lucra la standarde de calitate și productivitate înalte, respectiv despre minim o limbă străină, cunoștințe multidisciplinare, operare în sisteme ERP și AI, leadership modern și comunicare de înaltă ținută, în cazul managementului.
Provocarea este să înțelegem noua conjunctură și să ne adaptăm la mediul de business care s-a schimbat radical și ireversibil în ultimii doi ani. Resursele energetice și cele materiale sunt mult mai scumpe și mai greu disponibile, iar România nu mai este demult o țară low cost. Angajații noștri și-au mărit considerabil standardele de viată și așteptările de respect social.
Așadar, pentru a ne asigura că în firmele noastre avem și vom avea talentele necesare, așa cum spuneam, trebuie să le creăm și să le reținem.
Cum le creăm?
Pregătirea, formarea, educația viitorilor colegi trebuie luată mult mai în serios, mai ales de către sistemul de educație. În ceea ce privește formarea profesională, lucrurile stau destul de bine în companii, majoritatea au bugete și soluții profesioniste pentru a-și forma personalul, atât în soft skills, cât mai ales în profesia în care activează.
Sistemul național de educație însă, începând de la nivel liceal sau profesional în sus, trebuie regândit serios, astfel încât interacțiunea cu mediul real, în care viitorii absolvenți își vor desfășura activitatea, să fie permanentă.
Ar trebui început cu un program de conștientizare a profesorilor despre situația reală din teren. Primul pas ar putea fi ca ei să se implice în lumea economică reală, să petreacă suficient timp în fabrici, în birouri, față în față cu clienții noștri, astfel încât să înțeleagă ceea ce au de învățat viitorii elevi. Următorul pas ar fi să fie prezenți împreună cu elevii în perioada de practică pe teren.
Acest lucru se întâmplă în mod natural în câteva școli profesionale duale din țară, iar rezultatele sunt net diferite.
Din păcate, în momentul de față există un decalaj considerabil între ceea ce credem că educăm și ceea ce iese în realitate din școli, iar atât absolvenții, cât mai ales firmele sunt cei care primesc „dușul rece” al integrării viitorilor talente. Sistemul de educație și economia reală par a fi două lumi paralele, și, din păcate nu văd cum s-ar putea auto-reorienta sistemul de educație atât timp cât interacționează nesemnificativ de puțin cu clientul lui principal, economia reală.
... și cum să le menținem
Este imperativ să ne adaptăm business-ul la paradigma actuală, adică energie, materie primă și resurse umane limitate. Chiar dacă se regenerează continuu, resursele umane sunt finite, chiar și în ipoteza teoretică în care am muta Asia și Africa în România. Talentele de pe piață se vor orienta întotdeauna către firmele în care se simt valorizate, își pot fructifica cunoștințele, găsesc respect social și condiții de evoluție profesională, provocări și stres pozitiv.
Sunt companii care nu gândesc așa și consideră că este suficient dacă acordă încă 50 – 100 lei în plus la salariu. Pentru a asigura însă condițiile de mai sus, viziunea strategică, OPEX-ul, CAPEX-ul și, mai ales, calitatea leadership-ului trebuie regândite. Modelul este deja aplicat de câteva companii din țară, drept dovadă, în aceste business-uri rotația personalului este foarte mică, iar rezultatele operaționale sunt foarte bune.
Bineînțeles, asta înseamnă mai departe orientarea portofoliului de produse / servicii către cele cu o valoare adăugată suficient de mare încât să susțină un management diferit, creare de valoare cât mai eficientă cu resurse umane mai puține, deci robotizare, digitalizare și inovație.
Foarte probabil, criza prin care trecem va cerne din nou a parte dintre jucătorii de pe piață și vom vedea supraviețuind în principiu doar companiile adaptate noii paradigme, așa cum am văzut și în ultimii 30 de ani, iar talentele ... vor fi acolo unde trebuie.
János TŐRŐK este președinte al CFAB din anul 2021. Este inginer electronist de profesie. A condus timp de 20 de ani două business-uri franceze în domeniul industrial după care au urmat 5 ani în care s-a dedicat consultanței în management operațional, în principal în restructurarea de business-uri sau procese. În prezent, este general manager la o companie franceză din domeniul industrial. Janos are în portofoliul său integrarea pe piața din România a 6 companii cu capital francez în domeniul producției, proiecte de tip greenfield, punând astfel bazele unei zone industriale la Făgăraș, unde lucrează peste 800 de angajați.
Despre Clubul de Afaceri Francofon de la Brașov
CFAB a fost creat în 2020 și este cel de-al patrulea club de afaceri francofon din România alături de cele din Timișoara, Cluj și Sibiu. Are 23 de membri cu activități în diverse domenii ca IT, banking și asigurări, industrie, consultanță, servicii, real estate. Cele două obiective principale ale conducerii constau în promovarea membrilor Clubului pe toate canalele business la care are acces, dar și accesul la o rețea de networking de calitate, prin evenimentele organizate periodic.
CFAB este partener activ în cadrul ecosistemului francofon (CCIFER, BEROCC, CCER, CBEX și Serviciul Economic al Ambasadei Franței din Romania), dar și la asociații precum DWK, AHK, CCI Brașov pe plan local. Pentru camerele bilaterale care nu sunt prezente în Brasov, CFAB reprezintă o „antenă” locală.
