Lucian Dumitru, Tax Partner Forvis Mazars România

Pe parcursul acestor 30 de ani, putem observa că s-a acumulat și capital autohton, ceea ce a permis dezvoltarea unor jucători locali. 

Sunteți un consultant de încredere, cu o prezență în România de peste 29 de ani. Sunteți un partener strategic pentru mediul de business,  pentru companii și investitori care dezvoltă afaceri în România. Cum credeți că arată mediul de business astăzi, pe de-o parte de la venirea Mazars în România, dar și în general, dacă ne puteți povesti despre mediul de business.

Într-adevăr, anul viitor vom împlini 30 de ani de prezență Mazars – cum a fost la început – și Forvis Mazars, în prezent.

Dintr-o perspectivă profesională, dar și dintr-o perspectivă personală, România a trecut prin extrem de multe schimbări în 30 de ani. Inerent, și mediul de business a trecut nu doar prin transformări, aș spune că e vorba de un progres.

Dacă ne gândim, am ieșit din comunism, de sub economia planificată, și am tot avut o perioadă mai lungă de tranziție către economia de piață, cu bune și cu rele.

Dintr-o perspectivă de business, aș spune că sunt mai multe aspecte. Dacă ne uităm strict la zona economică, fluxul de investiții străine directe a crescut semnificativ. Chiar mă uitam pe statisticile BNR. În anul 2003, fluxul de investiții era de aproape 2 miliarde de euro, a crescut la sfârșitul lui 2007, după ce am intrat în UE, la aproape 7 miliarde de euro. În anul 2022 am avut creștere, maximul din istorie al acestui flux de investiții, la 10 miliarde.

Deci dacă ne uităm din această perspectivă, vedem un progres.

Dincolo de partea aceasta de capital financiar, ce aș puncta. Odată cu toate companiile multinaționale care au venit în România, acestea au adus și capital uman străin - toți expatriații care au venit în România, acest know how de business străin pe care România nu îl avea, nu avea de unde să îl acumuleze, decât de la economii din piețe mature.

Acesta ar fi un punct foarte important pe care eu îl vad și din experiența mea.

Pornind de la acesta, un alt progres, este faptul ca în ultimii 4-6 ani, am văzut foarte multe cazuri de companii multinaționale care au predat în esență ștafeta top managementului filialelor locale, de la expatriați, la profesioniști români. Asta este o evoluție semnificativă a business-urilor. Și nu doar filialele locale.

Dacă ne uităm, sunt destul de multe povești de succes, de executivi români care și-au conceput activitatea aici în România, în cadrul unor companii multinaționale și care au progresat chiar în afara României, în poziții regionale, poziții globale. Acesta este un lucru pozitiv.

Ce aș mai spune, este ceea ce eu numesc o democratizare a tehnologiei. Vedem din ce în ce mai multe business-uri din România și nu doar multinaționale, ci și afaceri care au pornit de la capital autohton, vedem o adoptare semnificativă a tehnologiei și chiar a noilor tehnologii. Numai dacă ne uităm la industria serviciilor medicale private, logistică, e commerce, retail. Ce vedem astăzi, magazine fără casieri.

Un ultim aspect. Pe parcursul acestor 30 de ani, putem observa că s-a acumulat și capital autohton, ceea ce a permis dezvoltarea unor jucători locali, cu o poziție bună în piață. Din perioada pandemiei, încet, încet, au început sa se extindă și la nivel regional, prin achiziții, deschideri de business-uri, în zonă, ceea ce este o dovadă clară a progresului.

Pentru că vorbiți de progres și vorbeam de contribuția echipelor locale aici, în România, 370 de persoane care contribuie la succesul Mazars, aș vrea să ne povestiți – pentru că printre acești angajați sunt auditori, experți contabili și de salarizare, consultanți fiscali și specialiști în sustenabilitate care și-au dobândit competențe corelate cu legislația națională, dar și cu cea internațională. Dacă ne uităm la forța de muncă și la piața forței de muncă, care credeți că sunt oportunitățile, dar și amenințările? Și cum vedeți această piață prin realitatea venită dinspre mediul de business?

Subiectul capitalului uman este unul sensibil deja, de o perioadă lungă de timp, din cauza scăderii populației. Și eu simt aceasta cu echipa mea, în industria noastră se simte o presiune, a propos de rezervorul de oameni de unde poți selecta.

La nivel de oportunitate aș spune că odată cu pandemia, munca remote a dus la posibilitatea de a angaja persoane care nu mai sunt bazate în București, în același oraș sau poate în aceeași tara. Vedem cazuri din ce în ce mai dese de remote work care permite angajarea unor oameni chiar din afara țării, evident, depinde de industrie și de activitate. În general, mă refer la activitatea de birou care nu presupune munca de teren. Aceasta este o oportunitate atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, dar în același timp, strict din perspectiva angajatorilor români, generează și o presiune suplimentară, pentru că vedem și angajatori din afara României care caută resurse de lucru remote în România. Prin urmare, noi, angajatorii români, ajungem să fim într-o competiție mai mare uneori și cu angajatori de pe alte piețe, nu doar în România. Nu i-aș spune o amenințare, ci o provocare.

O altă oportunitate. Observăm că accesul la informație, cursuri, programe de pregătire profesională a crescut atât de mult, iar la nivel de costuri, acestea au scăzut, ceea ce permite o calificare din ce în ce mai bună și, de principiu, la costuri mai scăzute atât pentru angajatori, cât și pentru angajații care doresc să se dezvolte separat. Avem destul de mulți oameni care fac self study.

O provocare ține de tehnologie, de ritm, de schimbare a mediului de lucru din tehnologie, o vad atât la nivel de organizație, cât și pentru angajați. Pentru că toată această automatizare, discuția legată de inteligența artificială duce în esență la o presiune asupra omului de a se adapta din ce în ce mai rapid la acele noi tehnologii. Din perspectiva asta este o provocare și pentru organizații, este nevoie de o gestionare a schimbării, ceea ce niciodată nu este un lucru ușor.

Într-adevăr, intervenția AI este o foarte mare provocare pentru mediul de business astăzi și necesita multă sensibilizare și conștientizare. Aveți experți în sustenabilitate în echipele din România, e un domeniu care crește foarte mult, nevoia este din ce în ce mai mare. Unde credeți că se află companiile atunci când vorbim de sustenabilitate?

L-am putea numi chiar cartoful fierbinte. În primul rând, pentru companiile din UE vedem acest concept net zero care este cel mai avansat în Europa. Avem și atât de multe reglementări, noi obligații de raportare, când vorbim despre CSRD, care impune obligații de raportare la sustenabilitate.

Din perspectiva mea, experiența companiilor din România, fie locale sau filiale ale multinaționalelor, este diferită. În general, companiile multinaționale au investit de ani buni în sisteme de raportare, într-o formă sau alta, cu privire la sustenabilitate, cu toate fațetele ei, pentru că sustenabilitatea nu se referă doar la obiectivele de mediu, ci și la partea socială, la protecția angajaților, la partea de fiscalitate. Este, deci, un concept semnificativ mai larg.

Daca mă uit la societățile mici și mijlocii (IMM), să spunem că acestea mai au o perioadă de timp la dispoziție, cel puțin până în 2027, în funcție de cifra de afaceri și de numărul de angajați. Cred că este o provocare deoarece presupune investiții semnificative, nu doar financiare, ci și de capital uman, pentru a pune la punct un sistem de raportare.

De exemplu, CSRD presupune undeva la 1000 de data points ceea ce înseamnă un efort consumator de timp și de alte resurse. În același timp, e clar că este o resursă și nu putem să mai dăm înapoi , dar totul constă în cât de repede putem adopta. În esență, IMM-urile au mai multe provocări în această sferă, pe când companiile multinaționale și cele listate pe piețele din UE sunt în primul val de implementare. Trebuie să înceapă să raporteze de anul viitor pentru anul 2024. Le văd mult mai pregătite. Avem clienți care au implementat într-o anumită formă încă de acum 5-6 ani, pentru că era deja presiunea finanțatorilor cu privire la diversele standarde green economy.

Lucian Dumitru are o experiență de peste 13 ani în domeniul fiscalității. A coordonat de-a lungul anilor numeroase proiecte în sfera taxării directe, care include taxare internațională și domestică pentru companii, M&A (Merger & Acquisitions) şi reorganizări, aria de prețuri de transfer, precum și taxarea persoanelor fizice.​ Lucian este membru al Camerei Consultanților Fiscali din România (CCF). În anul 2020 ați absolvit la King's College din Londra un program de masterat în drept fiscal – Advanced LLM in International Taxation.

Despre Forvis Mazars

Forvis Mazars este una dintre cele mai importante rețele globale de servicii profesionale. Rețeaua funcționează sub un singur brand la nivel global, cu doar doi membri: Forvis Mazars LLP în Statele Unite și Forvis Mazars Group SC, un parteneriat integrat la nivel internațional care operează în peste 100 de țări. Biroul din România are activități în audit, consultanță fiscală și financiară, outsourcing și sustenabilitate la care contribuie o echipă locală cuprinde peste 370 de profesioniști.